Felicia Simion X VLAdiLA
Silhouette

“Lumina reflectata de subiect patrunde prin lentilele obiectivului”.

Epilog

Am primit o poezie de la artista Felicia Simion. O poezie sub forma de fotografii, in care fantasticul si realul se impletesc, dand nastere unor narative ale frumusetii de a fi.

“Cum ar fi daca
deodata ne-am separa
de propriul nostru continut –
cap, trup si picioare
piele si os
muschi si tendoane
etcetera –
si ar ramane din noi
doar o silueta
un contur modest
o linie trasata
dintr-o bucata?”

Am primit o poezie de la femeia Felicia Simion. O poezie in cuvinte, in litere alese cu ochi inchisi si zambet timid pe buze, cu rima ancestrala, semnatura celei care stie ca arta nu are nevoie de demonstratii: arta, pur si simplu, este.

“Cum am mai sti ca suntem oameni
ca respiram visam iubim murim
daca ne lepadam de tot ce am acumulat inauntrul nostru
naparlind de miez si nu de coaja
lasand in urma noastra
umbra a ceea ce am fost?”

Iar in final, am mai primit o poezie. De la omul Felicia Simion. Fara forma, doar un contur al existentei. O voce care vibreaza aproape imperceptibil, dar al carei ecou rasuna iubitor in inima oricui e deschis sa il auda.

“Ne e prea frica sa murim
asa ca ne straduim prea tare sa traim.
Ne e prea frica sa traim
asa ca ne straduim prea tare sa murim.”

Silhouette este o colectie despre prea-plin sufletesc, despre conditia omului modern in proces de autocunoastere pe fundalul unei societati care vrea sa devenim mai mult. O antologie vizuala cu scop imersiv, un manual de deconstructie, un joc de-a v-ati ascunselea cu parti din noi.

“Eu sunt” nu exista de la inceputul vietii. Identitatea se construieste in raport cu ceilalti. Exact asa cum mai tarziu avem nevoie de oglinzi ca sa ne putem vedea. Dar daca acest lucru nu ar fi adevarat? Daca ne nastem din pantece vindecatoare, si singurul lucru pe care il stim este si singurul care conteaza? Daca, pur si simplu, in timp ce aerul ne umple plamanii pentru prima data, il uitam?

In acest caz, tabula rasa ar fi doar o suprafata curata. Nimic mai mult.

In schimb, in spatele unui copil abia nascut se desfac, asemenea unui boboc crezut inchis, mii si mii de perspective. O inteligenta intuitiva, primordiala, un salt de la nimic la tot, intr-o milisecunda.

Daca mana noastra, in permanenta incordata in incercarea de a apuca, de a cuprinde, de a aduce catre noi, s-ar putea, in sfarsit, odihni? Daca ochii care cauta sa vada, s-ar inchide si ar sti?

Ne-am unit intr-o conversatie despre arta, despre viata, despre complexitatea lucrurilor simple care ne fac sa simtim. Felicia Simion x VLAdiLA se traduce printr-o serie de fotografii-tapet, atent curatoriata pentru a-ti crea spatiu sa respiri mai adanc, sa simti mai intens, sa fii din nou copil. Cultivam momentul prezent ca singurul care conteaza, iar arta este o poarta catre prezenta, pentru ca se adreseaza simturilor, nu mintii.

Lucrarile Feliciei emana forta si fragilitate, in acelasi timp. Sunt ca un cerc inchis, o alegorie a vietii rotunde, traite frumos, in tihna. Iar aceasta este intocmai filosofia noastra. La House of VLAdiLA, ne dorim sa contribuim la crearea de spatii infuzate cu povesti, in care arta devine conturul unui acasa personal, unui acasa-terapie, inaltand sufletul celor care o admira.

Silhouette este o colectie care omagiaza haosul din perspectiva linistii absolute din centrul lui. Suntem prinsi intr-o hora a spectacolului, un dans transgenerational, asemenea unei forte de atractie fata de tot ce ne ofera promisiunea umplerii acelui gol. Compozitiile transformate in tapet celebreaza nemiscarea artei intr-un secol atribuit vitezei, in care oamenii nu mai au rabdare, nici macar cu ei insisi.

“Poate ca ne umplem prea tare
crezand ca suntem goi.
Poate ca am uitat de samburele
care rezida in noi.”

Atunci cand privesti tapetele din aceasta colectie, iti permiti sa simti ce e deja aici. Nimic mai mult, nimic mai putin. Nu vin cu “instructiuni de folosire”, astfel incat efectele benefice ale artei se intampla automat, firesc, printr-o conexiune la nivel de suflet. E un mijloc de comunicare intuitiv, pe care toti avem capacitatea de a-l intelege. Arta ne invata ca tot ce am crezut vreodata ca ne dorim e deja aici. Trebuie doar sa ne deschidem sa primim.

Am ales titlul Silhouette pentru ca ne-am dorit sa surprindem forma, daca fondul e nectarul care curge liber, indestulator. Atat prin perspectiva estetica, cat si prin cea metaforica, intreaga colectie ne duce cu gandul la eleganta contururilor in miscare, la caracterul seducator al necunoscutului ce ramane ascuns, astfel incat privitorul sa fie liber sa se joace cu sensuri, sa ghiceasca ce e dincolo de val.

“Undeva, departe, exista un loc unde se ingroapa mormane de identitati pierdute
iar oamenii stau la coada sa caute ramasite din ceea ce erau candva
fara sa-si dea seama ca nu mai au nevoie de ele.”

Compozitiile de inspiratie suprarealista te invita sa pasesti in lumea viselor. Adica intr-un spatiu in care barierele conventionalului cad, si impreuna cu ele cade fiecare “nu” pe care ti l-ai zis vreodata. Prin intermediul visului poti sa descoperi cum este sa te descatusezi de convingeri, de masti care te strang, de plezanterii si de distrageri. Iar daca indraznim sa credem ca timpul e un construct social, ca de fapt fie il avem, fie nu-l avem, si ca depinde de noi din ce categorie alegem sa facem parte, nu ne ramane decat sa abandonam lupta. Sa ne desprindem din hora, sa ne oprim din dansat. Sa trasam contururi pentru oamenii care am fost, si sa plonjam curajos in necunoscut.

Putem sa alegem sa ne amintim ceea ce a fost uitat, sa redevenim ce suntem cu adevarat:

“Lumina reflectata de subiect ce patrunde prin lentilele obiectivului”.

Autor: Evelyn Hauc